De ce ALTFEL? 
De ce ALTFEL - 2
De ce ALTFEL - 2
| De ce ALTFEL - 2 |
 |
| Scris de ... mine |
| Miercuri, 22 Iulie 2009 12:08 |
|
Pe la anul două mii, când omenirea se aştepta să-şi trăiască propriul sfârşit prorocit cu câteva sute de ani mai înainte, eu băteam câmpii fiind în vizită “de lucru” într-o nu ştiu care ţară. Eram cu încă doi colegi, unul dintre ei fiind “şeful cel mare”.
Acolo ne-a întâmpinat un alt coleg care ne-a însoţit peste tot. Era reprezentantul nostru permanent în acea ţară. In una din seri, “scăpaţi” din amabilităţile gazdelor, am fost invitaţi toţi patru acasă la ambasadorul din acea ţară. Discuţii, amabilităţi, schimb de opinii despre ţara gazdă şi relaţiile noastre cu acea ţară, ce mai e nou pe acasă, etc. Plus, ceva tărie de-ncălzire şi apoi ceva d-ale gurii. Atmosferă destinsă-eram “acasă”-, amicală chiar, aş spune. Masă rotundă, autoservire din bucatele bine asortate de mâna atentă a soţiei ambasadorului. Ne “autoservim” pe rând. Mă duc şi eu unde erau bucatele aranjate, iau nu mai ştiu ce şi mă aşez la masă lângă şef, faţă-n faţă cu amsadorul. Când mă aşez la masă, şeful mă întreabă ce mi-am luat. Ii răspund, deşi ar fi putut să vadă şi singur în farfurie. In clipa în care am terminat de înşirat denumirea bucatelor cu care mă autoservisem, şeful le zice ambasadorului şi soţiei acestuia: “Vedeţi! Exact ce vă spuneam adineauri. El a luat altceva decât am luat noi. Ăsta e mereu altfel”. Deşi nu mai eram la prima tinereţe şi o depăşisem până şi pe a doua, nu mi se mai spusese niciodată aşa ceva, până atunci. Iar eu nu remarcasem. Cu certitudine, eu nici nu văzusem ce îşi luaseră ceilalţi şi, cu atât mai puţin, nici nu-mi propusesem să iau “altceva”. Am luat ce credeam eu că mi se potriveşte. Sunt sigur că şeful nu ştie nici în ziua de azi că, atunci şi acolo, mi-a lipit o etichetă pe care, poate, o aveam atârnată de mine, dar eu habar n-aveam. Probabil era agăţată pe spate, unde nu vedeam eu! Sau în frunte, că nici acolo nu prea bat cu privirea! “Your highness”, unde eşti? Acest site ţi se datorează, măcar ca nume. |