ALTFEL.info

În ţara asta toate-s nelumeşti

iubirile par trepte către moarte -

aveam eu o iubită-n Bucureşti

ce mă dorea şi mă voia departe

M-ademenea cu şoapte şi tăceri

îngenuncheam şi se umplea de mine

ne căţăram în vârf de palmier

strigând la Dumnezeu că ne e bine

Venea o vrăjitoare pe un nor

mi-o descânta şi-o preschimba-ntr-o gaie

din vârf de palmier pleca în zbor

şi mă lăsa acolo  în văpaie

singurătăţii pradă - doar o zi

că noaptea iar îmi trimitea ispita

mă amăgea din nou cu şoapte şi

îngenuncheam şi-mi inundam iubita

cu suflet  minte  trup - dumnezeire

ce nu se dă oricărui muritor -

mă strecuram trufaş în a sa fire

şi ne-nnălţam - dar iar pleca în zbor…

Prinţesa mea de jad din Bucureşti

am dus-o şi-n cetatea mea natală

i-am arvunit vapoare si caleşti

şi-am decretat în urbe zi de gală

Am dus-o-n baltă şi tocmit-am peşti

să-i descreţească fruntea princiară

i-am scris poeme si i-am spus poveşti

şi-aşa m-am amăgit o-ntreagă vară

Că ne tot ridicam până la cer

şi iar ne dădea roată vrăjitoarea

ea dispărea  eu rămâneam să sper

că-mpreuna-vom Muntele cu Marea…

Ehei,  mi-am zis, voi duce-o-n  Ararat

pe urmele Corabiei lui Noe

am s-o îmbrac în pietre de agat

şi am s-o scald în seve de aloe

Am să-i descânt de draci cu smirnă crudă

şi-n plete am să-i pun cununi de spini

voi duce-o-n Capadoccia  s-audă

cum Dumnezeu îi mustră pe creştini …

Prinţesa mea de jad din Bucureşti

pe care Dumnezeu mi-a hărăzit-o

oricât m-alungi şi-oricât m-ademeneşti

eu mă supun şi te sărut, iubito!