ALTFEL.info

Aud cã, pe 16-18.07.2010, va cânta Gary Moore pe undeva, prin Românica. Nu o searã, nu douã seri, ci trei seri la rând. Asta, mie îmi spune ceva, dar mã abţin sã vã spun ce îmi spune. Il las pe Dan sã vã spunã ce îi spune lui. Ia zi Dane, ţie ce îţi spune!?

****************

Nu ştiu pe cine bucur sau pe cine las posac, astăzi vreau să anunţ că, aşa cum ne-am obişnuit, dar nu ne pasă că ne-am obşnuit aşa, vine un alt “mare” în Românica. E de bine, după tragedii, inundaţii, guvernamentale…

Oameni buni, pentru cine nu e prea aproape de subiect, persoana la care mă refer, este ( n.1952, deci nu-i un Golan de “Universităţii”, deşi fiind Nord irlandez, yammi, yammi, dacă înţelegeţi! …) – mă refer din punct de vedere strict subiectiv, nici măcar nu vreau să fiţi de acord cu mine, un pictor pe corzile chitarei pe care o asasinează cu miere şi cu osârdie, ce mai sclavagism curat! Sunt, vizibil, un fan înduioşat, dar propunerea mea este aceea de vă face cunoştinţă. Si, pe cuvânt că nu ştiu cum altfel, decât să vă rog să-l ascultaţi. El e, pe româneşte “neam cu blues”-ul, a cântat şi electric blues şi rock, jazz, hard rock chiar şi heavy. Copil, a luat-o de la baterie, dar “bestia nera” a rămas chitara, care este unică, inconfundabilă, moale, divină şi… după divin, ce mai urmează?

După divin, Gary William Robert Moore crede că urmează el, care s-a “mai jucat” cu Ozzy Osborne, George Harrisson, şi chiar celebrul Andrew Lloyd Webber, pentru cunoscători! Gary ”ne face” din 4 corzi, sau mai multe, ne îndoaie, ne înmoaie, ne reformulează, ne aduce aminte de firescul copilăriei cu un vârf de pai în gură, cu broaşte , gândaci şi şoricei prin buzunare, cu vise şi aşteptări, cu un ritm molcom de vară toridă, cu dor de pârâu rece, cu înţelepciune şi tihna ei. El pare, pe fuiorul a ce iese din cele, (câte corzi o avea!), poveste fără sfârşit în textul nostru, este dificil de întremat o altă comparaţie. Muzica lui se potriveşte aproape fiecărui moment, mai puţin celui când se anunţă ieşirea din criză!

Prin miezul acestui iulie, destul de puţin fericit de lucruri care te pot face fericit, individul ăsta îndrăzneşte să încerce să ne aducă o mare, foarte mare bucurie!

*************

Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

*********************

Aici şi-a terminat cuvintele Dan şi, ca de obicei, s-a uitat spre mine şi mi-a şoptit neauzit, din “iris şi cristalin”: “Dã-i drumu!”. Ceea ce fac şi eu la rându-mi, îndemnându-vã: Daţi-i drumu! Si…mulţumesc Mircea! (Stie el care şi de ce)