ALTFEL.info

Sper ca cei ce au urmãrit primele douã pãrţi ale acestei…”alegorii a triunghiului”, cã nu ştiu cum altfel sã-i zic, sã nu sarã peste aceastã parte, sãtui de…triunghiuri! Promit cã va fi cea mai “scurtã laturã” a triunghiului, dar va fi aia pe care se sprijinã celelalte. Aia fãrã de care degeaba ai imaginaţie, degeaba te pricepi la geometrie! Amintisem în finalul celei de a doua pãrţi cã este esenţial sã cunoşti nevoile celui pentru care îţi pui în joc, şi cunoştinţele şi imaginaţia, adicã ale beneficiarului.

Am rãmas din intervenţia anterioarã cu un triunghi în faţã şi sub el o listã care cuprinde semnificaţiile posibile:

Asta, cred eu, este una din cele mai interesante, frumoase, dar şi difícile misiuni ale celor din intelligence. Este, într-un fel, parte a ceea ce eu am numit “esenţa de intelligence”, a acelei “sã ştii

Mi-a luat câţiva ani sã gãsesc o modalitate simplã de a arãta ceea ce cred eu cã înseamnã “atitudine” atunci când vorbim de intelligence. Si, dupã toate încercãrile mele, când mi-am prezentat şi eu “marea realizare”, cineva “a dat cu mine de pãmânt”, venind cu o formulare care era “sub nasul meu”, dar eu nu o vedeam. Adicã, exact ceea ce încercam eu sã le explic celorlalţi! Cum? Hai sã povestesc.

Am contacte cu oameni aparţinând unor categorii profesionale diferite, de vârste diferite, care se manifestã în diverse domenii, cu gusturi diferite, cu vederi diferite, cu pregãtiri diferite. Cu toate aceste deosebiri, la marea majoritate am întâlnit ceva comun. Au reţineri când aflã cã au de a face cu un om din intelligence, oricare ar fi ãla şi indiferent ce crezuserã despre el înainte de a afla cã

Am avut ocazia sã audiez mai mulţi vorbitori într-ale intelligence-ului. Deocamdatã, pânã m-or convinge, îi menţin în categoria „vorbitori“ nu a „specialiştilor” în intelligence, chiar dacã ei s-au apucat de vorbit într-un cadru în care, dacã vorbeai, riscai sã fii imediat suspectat cã te-ai şi pricepe. Ce m-a deranjat, a fost voioşia cu care mai mulţi vorbitori susţineau ideea cã principiul “need to know” ar trebui înlocuit de principiul “need to share”.

Am auzit şi eu la “Radio-şanţ“ cã s-ar desfãşura pe nu ştiu unde o sesiune de comunicãri ştiinţifice pe teme din domeniul “Intelligence”. E adevãrat cã acest post de radio cam are paraziţi şi nu se

Intr-o scrisoare deschisã adresatã unui ministru, semnatarul acelei scrisori îi amintea respectivului demnitar un gest pe care acesta l-a fãcut atunci când l-a primit în audienţã pe petent. Ii amintea ministrului cã, la o anumitã observaţie a sa, ministrul a lãsat privirea în jos, şi adãuga “sunteţi diplomat şi ştiţi mai bine decât mine cã gesturile sunt mai grãitoare decât vorbele”.

Ce are aceastã introducere cu intelligence-ul? Pãi are, cãci în intelligence gestul ţine locul bileţelelor scrise, pe vremuri, cu cernealã “simpaticã”. Tine locul, în zilele noastre, al porumbeilor folosiţi drept curieri în vremuri nu foarte îndepãrtate. Tine loc de telefon mobil, ţine loc de bileţel. Din tot ceea ce foloseşte omul pentru comunicare, gestul este, indubitabil, purtãtorul unor adevãruri de care, adeseori, cel ce-l comite nu este conştient la

Nu-mi propun sa combat ciclul intelligence, asa cum a fost el descris in materialele publicate de diversi autori. Nu-mi propun, din simplul motiv ca etapele ciclului sunt corect