| Si totuşi, cum trebuie sã fie cei ce lucreazã în intelligence? |
|
| Scris de ... mine |
| Duminică, 22 Noiembrie 2009 22:43 |
|
Am contacte cu oameni aparţinând unor categorii profesionale diferite, de vârste diferite, care se manifestã în diverse domenii, cu gusturi diferite, cu vederi diferite, cu pregãtiri diferite. Cu toate aceste deosebiri, la marea majoritate am întâlnit ceva comun. Au reţineri când aflã cã au de a face cu un om din intelligence, oricare ar fi ãla şi indiferent ce crezuserã despre el înainte de a afla cã provine din intelligence. Acuma, intrã în sfera firescului sã ne imaginãm tot felul de poveşti despre oameni care activeazã în domenii cu care nu am avut niciodatã tangenţã decât prin poveştile sau articolele de presã pe care le-am citit, sau prin filmele pe care le-am vizionat. Dacã n-am fi mers niciodatã în viaţã cu un taxi, cu siguranţã ne-am fi imaginat cã şoferii de taxi sunt un fel de vampiri, luându-ne numai dupã singurele articole ce le sunt dedicate, respectiv cele în care sunt semnalaţi nişte şoferi de taxi care şi-au ciomãgit pasagerii. Nu altfel stau lucrurile cu cei din intelligence. Oamenii sunt convinşi cã ãştia ori te mint, ori te manipuleazã, ori te furã, ori vor sã-ţi ia gâtul. Pentru cã numai aşa au citit, sau au vãzut în filme, cã fac cei din intelligence. Când am spus unor oameni cã munca în intelligence presupune moralitate absolutã în raport cu cei pe care-i deserveşti, am întâlnit numai zâmbete condescendente şi priviri neîncrezãtoare. Probabil, dacã mi s-ar fi întâmpat aşa ceva acum vreo 20 de ani, le-aş fi sãrit în cap, enervat la culme de atitudinea lor. Acuma, mi-au mai trecut nervii, astfel cã am reuşit sã le explic cã dacã moralitate nu e, nici intelligence nu e. E adevãrat cã moralitatea asta nu este raportatã la un sistem de referinţã universal şi nici mãcar mondial, pentru cã nici nu existã vreun beneficiar universal sau mondial al activitãţii de intelligence, dar este indiscutabilã în raport cu cei pe care structurile de intelligence îi deservesc. Aş zice, ca sã n-o mai lungesc prea mult, cã la un lucrãtor de intelligence sunt douã elemente esenţiale, anume pregãtirea profesionalã şi moralitatea. Despre calitãţile profesionale nu e nevoie sã vorbim, pentru cã lucrurile stau la fel în orice domeniu. Dar, dacã, fãrã moralitate absolutã poţi fi foarte bun profesor de matemáticã, sau foarte bun strungar, sau foarte bun pilot, sau foarte bun ce vreţi, fãrã aceastã moralitate nu poţi fi bun în intelligence. Printre altele, pentru cã nu poţi fi credibil, iar dacã nu eşti credibil nu eşti nimic în intelligence, indiferent la ce nivel te-ai afla şi în care dintre domeniile specifice ai activa. Minciuna şi manipularea, chiar dacã, uneori, îţi pot oferi senzaţia de succes imediat şi facil, sunt metode care asigurã garantat eşecul pe termen lung. Sunt metode care asigurã garantat amplificarea urii, sau a dispreţului cu care te va trata partenerul sau inamicul. Din pãcate, chiar şi în interiorul serviciilor de intelligence mai existã oameni care îşi imagineazã cã minciuna şi manipularea sunt metode de lucru specifice acestui domeniu. Oamenii ãia n-au înţeles cã, dacã au cãzut odatã din copac, când erau mici, fãrã sã pãţeascã nimic, ba au mai fost şi aplaudaţi de pe margine, asta nu înseamnã cã se pot arunca pe fereastrã de la etajul 7, fãrã paraşutã. Deşi, sincer sã fiu, eu i-aş lãsa sã încerce! N.B. Nu m-aş mira ca vreun cititor sã fie absolut convins cã nu fac altceva, cu aceste rânduri, decât sã manipulez. Ar fi normal! Pãi ce altceva mi-aş putea dori mai mult, decât sã manipulez…spaţiul virtual cãruia m-am adresat!?! |

