ALTFEL.info

Nici n-a venit bine primãvara, cã iar au început sã circule pe net articole semnate de trãdãtori. Eu am atâta minte încât sã nu le citesc, dar mã gândesc cã nici mintea asta nu a cãzut din traista lui Dumnezeu pe ţestele tutoror vieţuitoarelor, aşa cã se prea poate ca la unii sã aibã trecere. N-ar fi rãu ca ãia, unii, sã se-ntrebe câtã credibilitate poate avea unu care l-a pupat în cur pe Ceauşescu pânã l-a uns şef al Securitãţii, apoi s-a lãfãit bine, merci, în avantajele oferite de acea poziţie (bani, influenţã, cãlãtorii peste hotare, valutã, obiecte de artã, matrapazlâcuri, bişniţã, etc., etc.), iar la un moment dat, când a simţit cã e pe cale sã-i fie date în vileag mârşãviile, s-a luminat dintr-o datã şi a înţeles cã sistemul pe care-l servise el pânã atunci cu abnegaţie nu meritã sã-l mai aibã pe el de slugã. De fapt, el şi-a dat seama cã Ceauşescu a fãcut hemoroizi care-l deranjau pe el la limbã şi

Am avut ghinionul sã lucrez pe parcursul vieţii numai în instituţii d-alea “de forţã”. Nu ştiu cum am ajuns acolo, cã atunci când au vrut sã-mi verifice mie forţa şi m-au întrebat câte flotãri pot sã fac, mai întâi a trebuit sã mã uit în DEX sã vãd ce e aia “flotãri”! Mã rog, pânã la urmã ajunsesem de

Amicul Teo ne-a descris ştiinţific, aş putea spune, semnficaţia anului 2012. Neştiind ce avea el de gând sã scrie, eu îmi planificasem, deja, mişcarea pentru 2012. Iatã ce-mi trecuse mie prin cap, înainte ca amicul Teo sã-mi trimitã disertaţia lui ştiinţifico-…Ei, las’ aşa! Stiinţifico-puncte, puncte. Cine doreşte sã o clasifice mai exact o gãseşte la  http://www.altfel.info/la-gura-humorului/in-gura-leului/546--ce-cred-eu-despre-anul-2012-pamflet-amar.html

Eu cred, cu mâna pe inimă, că mayaşii au avut dreptate. 2012 este anul în care ne vom sfârşi. Nu ştiu dacă întreaga omenire dar noi, românii, în mod sigur. Semnele prevestitoare sunt clare, palpabile. Le putem vedea cu toţii iar unii, mai norocoşi, pot chiar să arunce cu bulgări de zăpadă în câte unul (semn) care are obrăznicia să „coboare” între muritorii de rând. A apărut întâi un om

L-am auzit pe un politician de varzã, pardon, de vazã, vorbind despre “bãsescianism”. Zic cã e de varzã, pardon, de vazã, fiindcã dau adeseori peste el pe “sticlã”. Nu, nu pe eticheta de pe vreo

Celor care au aceeaşi cetãţenie cu mine, le zic concetãţeni.

Aflu cã la Ministerul Apãrãrii ar fi avut loc o discuţie referitoare la pensiile militarilor. Printre alţii, au participat şi cetãţenii  “Nu ştiu cum” Seitan şi Marian Sârbu. De Seitan n-aş întreba în ce calitate a particpat, cã ştiu. In calitate de cetãţean, apelativul ministru neavând nici un punct de legãturã cu

Recunosc cã tot “partea ailaltã” m-a ajutat sã mã scot, da’ nu şi-a dat seama, aşa cã…nu se pune! Cum s-a-ntâmplat? Mai simplu decât mi-aş fi imaginat eu! Tocmai mã aflam în mijlocul tradiţionalelor discuţii familiale, legate de tradiţionala mea facere de…nimic. Adicã, mi se reamintea cã eu nu fac nimic, de parcã eu n-aş fi ştiut! In momentul acela am avut un moment de inspiraţie

In decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu l-a etichetat pe ministrul apãrãrii de la acea vreme, generalul Vasile Milea ca fiind “trãdãtor”. Imediat, militarii s-au întrebat ce se va întâmpla cu ei. Vor fi consideraţi colaboratori ai trãdãtorului şi vor fi puşi la zid? La peste 20 de ani de la acel moment, se pare cã întrebarea lor era justificatã, iar rãspunsul la întrebare era unul singur, şi anume DA. Ei nu au fost puşi la zid chiar atunci, întrucât populaţia revoltatã nu a permis “ceauşeilor” cei mici sã acţioneze conform îndemnului “tãtucului” lor. Dar, ceauşeii cei mici nu uitã, nu iartã, nu cedeazã.