ALTFEL.info

Intrucât o grãmadã de cetãţeni bine intenţionaţi mã asalteazã în metrou şi-mi cer bani, oferindu-se ca, în schimb, ei sã se roage la Dumnezeu pentru sãnãtatea mea, m-am gândit sã le propun un troc cinstit. Le-am propus sã pãstrez eu banii şi, în contul banilor, sã mã rog eu la Dumnezeu pentru sãnãtatea lor. Mi s-a pãrut un troc cinstit. D-aia n-am înţeles de ce unul dintre ei a început sã mã injure de caprã, în timp ce se îndepãrta de mine!

Mã întâlnii mai zilele trecute cu nea Cutare. Asta e vãr primar cu vecinul unui strãbunic de-al meu, deci suntem cam rude. Locuieşte pe aceeaşi stradã cu mine, în acelaşi oraş, în aceeaşi ţarã. E ãla care zice cã el are toate drepturile din lumea asta şi pretinde sã îl respecte toţi politicienii. Sunt

Acuma, omenirea n-ar trebui sã se culce p-o ureche în urma acestei descoperiri, pentru cã mai este de descoperit şi mersul pe jos, ca sã fie completã lista descoperirilor epocale.

Am descoperit conceptul de bazã al politicienilor români. Filozofia care stã la baza tuturor acţiunilor întreprinse de ei. Am descoperit-o întâmplãtor, cu ajutorul lui Gabor Gabor, un gabor din Alba Iulia. Redau pe scurt dialogul dintre el (G) si realizatorul unei emisiuni dedicate bobocilor de liceu (R), apãrut pe youtube:

Am primit ieri, prin internet, un afiş cu erori impardonabile de exprimare, atribuit unui cetãţean-primar avansat de curând la gradul de general pentru merite....Ei, nu le ştiu eu, dar trebuie sã fi avut el nişte merite, şi încã foarte mari din moment ce au putut acoperi pânã şi prostia de pe afiş. Chestiunea asta mi-a reactualizat un gând.

Primãria Bucureştilor ar trebui sancţionatã drastic. Pentru cã n-a avut zãvor la cuşcã, un maidanez recunoscut pentru canibalismul sãu a scãpat şi umblã lela prin urbe. Pe unde ajunge, scuipã printre mãselele printre care scoate şi hârâitul specific. Cu fruntea teşitã şi gura încleştatã, nu iartã pe nimeni. I s-a spus cã trebuie sã muşte şi el muşcã harnic. Nu conteazã cã e mai în vârstã “clientul”, mai şcolit decât el, sau mãcar cu mai mult bun simţ, animalierul muşcã şi împroaşcã bale. Nici hingheri nu mai avem în ţara asta! Dac-aveam, précis îl sãltau fãrã sã-ntrebe. Acum, mã gândesc ce anume i-o întreţine furia? Te pomeneşti cã l-or fi castrat şi chestia asta l-a umplut de ofticã! Te pomeneşti! Feriţi-vã, bucureşteni! Canibalierul e liber!

Mã uit la televizor (recunosc, e vina mea!), citesc jurnale (recunosc,…), intru pe bloguri şi mã crucesc. Deşi fusesem convins pânã în urmã cu ceva vreme cã ne aflãm în campanie electoralã şi

Auz cã ãla de s-a rugat de mine sã scriu şi despre el ceva frumos, atât de intens încât nu m-a lãsat sufletul şi i-am dedicat acea epopee eroi-comico-satiricã majestuos intitulatã “Ca sã nu-şi închipuie toţi ţucãlarii cã nu ştiu sã-njur mai ceva ca la uşa cortului”, epopee care, din motive de decenţã impardonabilã din partea mea, nu poate fi citit decât pe http://altfel.wordpress.com , a ajuns nu ştiu ce. E bine! E bine, pentru cã ãsta nu se va putea abţine şi iar o sã mã roage sã-i zic vreo paişpe. Dacã evolueazã bine, poate-i fac o rubricã separatã. „La şeitanul tãntãlãu” de exemplu. Da’ dacã are cineva altã idee, sunt gata s-o valorific. Aştept provincia.

Nu sunt filolog şi nici mãcar filozof în ale filologiei. Adicã, nici nu mã pricep, dar nici nu bat câmpii pe teme filologice, deşi, cam aşa ar fi fost normal, având în vedere principiul de mare actualitate: “Cu cât te pricepi mai puţin, cu atât trebuie sã combaţi mai abitir”. Când am angoase filologice, eu