ALTFEL.info

Titlul l-am preluat din bogata colecţie de expresii pe care mi-a lăsat-o moştenire bunul meu prieten Gil atunci când a plecat dintre noi. Mai greu să găseşti un astfel de nume de local ! Numai bogata lui imaginaţie putea să născocească aşa ceva.

Am preluat acest nume pentru că vreau să deschid o astfel de “locantă”…on-line. Nu va fi una unde să se servească ceea ce s-ar putea servi la o locantă obişnuită. Voi servi, însă, aşa cum i-ar fi plăcut şi lui Gil, muzică. Iar dacă această muzică vă va îndemna să serviţi, acolo unde o veţi asculta, şi ceva specific locantelor, atunci aproape că se va împlini “firma”. Inceputul va fi ca orice început. Adică, timid. Deocamdată, vom oferi un singur fel săptămânal. Cu timpul, dacă ne vom descurca şi dacă vom avea clienţi, poate că o să schimbăm mai des meniul.

Desigur, cei ce nu l-au cunoscut pe Gil s-ar putea să se aştepte la altceva, mai ales având în vedere trimiterea din titlu la “palicarul care se veseleşte”. Aici nu au decât o şansă, anume să conteze pe faptul că eu, care am trăit împreună cu el toţi anii în care se consolidează prieteniile, ştiu ce vroia să zică Gil. Si să conteze pe faptul că el, de acolo de unde s-a dus, ne vede şi nu m-ar lăsa să o iau pe un drum nepotrivit. Oricum, îi avertizez pe cei ce nu cunosc viaţa marinarilor, că ei intră în locantă mai ales când sunt “şucăriţi puzderie”, ca să-l citez tot pe Gil, cu speranţa că se vor înveseli acolo. Uneori reuşesc, alteori se întărâtă mai rău decât erau la intrare. Desigur, intră ei şi când sunt veseli, dar mai rar. Ce vreau a zice? Vreau a zice că muzica ce se va servi la locantă va fi după cum sunt şi marinarii care o vizitează. Adică, şi mai zglobie, şi mai d-aia care te face să cazi pe gânduri, dar şi d-aia numai bună să te dai cu capu de pereţi, din toate genurile cunoscute nouă. Căci « locanta » care l-a inspirat pe Gil se află într-un port micuţ, la confluenţa dintre un fluviu mare şi o mare mică, în singura clădire care poate găzdui şi spectacole de tot felul, şi discoteca, şi expoziţii diverse, şi crama, şi cherhanaua, şi braseria, şi barul de zi şi cel de noapte, iar în ea, prin nu se ştie ce minune, poposesc solişti şi formaţii din toate colţurile lumii, de la celebrităţi de care n-a auzit nimeni, până la anonimi celebri. Tot aici intră oameni care vin din alte zări şi pleacă spre alte ţărmuri, precum şi oameni care nu se ştie cum au ajuns aici şi nici de ce nu au mai părăsit aceste locuri.

Vom vedea ce va ieşi! Iar de n-om avea clienţi, om închide, nu ? Căci ce poate fi mai uşor decât să nu faci nimic ? Poate, să faci ceva ce-ţi place !

N.B. Pentru a înţelege cu adevãrat ce este cu aceastã “locantã pentru marinari” trebuie neapãrat sã “serviţi” şi “Meniul permanent nr.2”

Incepem cu un preparat argentinian, care va constitui una dintre cele două embleme ale locantei. Veţi înţelege imediat de ce. Serviţi de aici: