ALTFEL.info

Am asistat la câteva dezbateri televizate, în care a venit vorba şi despre averile ilicite. Câţiva dintre participanţii la discuţii au avansat ideea confiscãrii bunurilor ilicit dobândite. Adicã, a celor pentru procurarea cãrora nu pot fi justificate sumele de bani folosite, prin sursele de venituri legale. Cine credeţi cã s-a opus confiscãrii? Nmeni altul decât ministrul justiţiei, neprihãnitul Predoiu! El ne abureşte cu considerente pe care nici mãcar un brusture nu le-ar putea crede, darãmite nişte oameni cinstiţi. Vezi, Doamne, ne punem UE în cap dacã se confiscã averile ilicite. Pãi, dacã ar fi aşa, de ce nu fac ei un referendum, sã întrebe poporul român dacã doreşte sã trãiascã într-un UE în care cine a furat e bine merci!? De ce fac ei numai referendumuri pe chestiuni care nu-i intereseazã pe români, cum a fost ãla cu câţi dintre ei, dintre politicieni, sã fie parlamentari şi câţi nu, dar nu fac referendumuri pe chestiuni care îi dor pe români?!?

Intrucât, contrar pãrerii unor cârcotaşi, eu nu am ca obiectiv descoperirea apei calde şi a mersului pe jos, nu voi pomeni printre bolile românilor tradiţionala “Sã moarã capra vecinului”. Mã voi rezuma la câteva pe care le-am observat eu însumi, cu interpretãrile mele.

De o bunã bucatã de vreme, printre vulnerabilitãţile la adresa siguranţei naţionale a apãrut “Proasta guvernare”. Acum, se ştie cã prin “guvernare” nu se înţelege strict numai acţiunea sãvârşitã de guvern. Pentru cã, guvernul doar administreazã, doar ia mãsuri de executare a ceea ce prevãd legile, pe când guvernarea presupune mai mult decât atât. Nu întâmplãtor, guvernul este considerat

Precum ciupercile dupã ploaie, tot aşa s-au înmulţit dupã revoluţie firmele dispuse oricând sã-ţi ia banii ca sã te înveţe cum sã-ţi faci reclamã, cum sã-ţi promovezi produsele. Iţi acordã consultanţã, expertizã, training, coaching, etceter-ing.

Mare vâlvã mare, prin presa de toate culorile şi de toate naţiile în legãturã cu sistemul de securitate super-dezvoltat, super-sofisticat, super-secretizat şi super-necontrolabil care a fost dezvoltat în US dupã 2001. Se zice cã însuşi guvernanţii americani ar fi intrigaţi de mulţimea de structuri de securitate care au apãrut, care consumã fonduri în neştire, cu rezultate nepalpabile şi despre care nu se mai ştie de cine ascultã şi de cine nu ascultã, şi nici mãcar pe cine ascultã şi pe cine nu ascultã. Intâmplarea chioarã face ca eu însumi sã cunosc americani care, imediat dupã evenimentele din septembrie 2001, s-au repezit sã punã pe picioare business-uri în domeniul securitãţii, contând exact pe faptul cã guvernul va aloca bani mulţi pentru aşa ceva şi cã, dacã apar mai multe oferte internaţionale, guvernul american va prefera întotdeauna firmele autohtone. “Jos pãlãria!” aş zice, gândindu-mã cum se gândeşte guvernul american mai întâi la americanii lui şi deabia pe urmã, dacã mai apucã, se mai gândeşte, eventual şi la români. Spre deosebire de guvernanţii români, care se gândesc mai întâi cum sã se punã bine cu americanii şi deabia pe urmã, dacã mai apucã, se mai gândesc, eventual şi la români.

De curând, o instituţie (nu spui care, da’ serioasă) a organizat un oarece concurs pentru ocupare de posturi, de o oarecare sensibilitate. Concluzie: 42 de locuri, 49 de candidaţi!

Probe: psihologică, mate, română, aptitudini fizice, nu ieşite din comun, dar rezonabile, etc. Pentru ierarhizare, selecţie fără dubii,  prima s-a întâmplat, firesc, proba psi. Ei bine, au picat 12. Liderul instituţiei a explodat într-un lan de invective adresat bietei psiholoage, greu de reprodus, totul convergea spre drama sa şi a justificării sale ca lider, a celebrei sale camarile, etc…

”Ce faci, nebuno? Lasă-i să cadă la matematică, ce te bagi tu? Nu vezi ca n-avem candidaţi suficienţi? O să ne preia Bucureştiul, pierim! Nu ne mai justificăm! Te-ai găsit tu să fii profesionistă! Lasă-i că se descurcă ei!”

“Sefu’ da’ sunt dezechilibraţi, schizofrenici, au probleme!”

“ Ce te priveşte? Se vor adapta!”

Pravila  de la Orăştie, cea de la  Govora, Sfântul  Timotei (sub cuvânt de onoare, am studiat, înainte de a vorbi, de a  scrie!) susţin că păcatele deznădejdii şi sinuciderii, sunt păcate grele, care de obicei ne exclud de la slujba finală.

Mai de curând decât ne aşteptam am pierdut încă o doamnă! Lucrurile sunt fireşti, de obicei, dar de data asta n-a fost firesc. Maestrul meu indiscutabil, în ale psihologiei, Sfântul Filaret (Dl. profesor Sântion, teribilă sursă energetică a a unei Facultăţi de Psihologie din ţara noastră), cred c-ar fi de acord cu mine, că blânda doamnă nici nu merită atenţia care se fierbe în jurul ei! Nu negăm darurile naturale, dar un for interior, cel al OMULUI, nu ar trebui să ne dea voie să facem asta. Blajina s-a crezut mai sus! Adică “factor de decizie”! Grav, fals, eroare sensibil tâmpită!

Cu tot subiectivismul de care pot da dovadă, vreau să-mi exprim indignarea şi profunda antipatie, faţă de expresia de mai sus şi derivatele sale: ”e gălăţean de-al meu”, “e oltean de-al nostru” sau “e din sat cu unchiu’ Petre”.

Stimaţi concetăţeni, picăm sub forţa nemiloasă a manipulării, fără ca măcar să facem efortul de a nu băga, cum fac gospodinele, rufele colorate, laolaltă cu cele albe în maşina de spălat, pentru că după această judecată ”tot rufe sunt!” Ei bine, nu sunt. După o oarecare privire d.p.d.v. al dreptului, prezumţia de nevinovăţie se aplică şi la Jack Spintecătorul şi la Râmaru, şi la Ioana Maria Vlas, la Iliescu, etc. Dar nasoala e că în şuvoiul de oameni buni, care cară fapte, familii, istorie, demnitate, răspunderi, credinţă, dragoste, frumuseţe, un nume, un steag, prin timpurile astea care ne îngândurează, nu găsesc necesar ca unii “Nimeni” să fie luaţi sub umbrela despre care vorbeam, pentru că numiţii, ca puiul de cuc, îşi vor arunca din cuib, tot din instinct, că minte n-au, pe cei care i-au blagoslovit cu titlul tentativei mele de articol. Rămâne de reţinut că şi moţii şi grecii,

Dupã cum veţi observa în finalul acestei scrisori, ea a fost scrisã în urmã cu mai mult de o lunã. Autorul scrisorii, comandorul de marinã în retragere Tãnase SUSANU, actualmente profesor universitar, a trimis-o atât la preşedinţie cât şi la televiziuni, la Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate şi la presã. Nu a primit nici un rãspuns de la cel cãruia îi este adresatã, iar prin presa care pretinde cã se zbuciumã pentru dreptate şi pentru binele acestui popor nu a apãrut, sau nu am eu ştiinţã sã fi apãrut. Nici pe la televiziuni. Aşa cã, o publicãm şi noi. Poate vom genera un alt tip de ecou.

*************

Domnule Preşedinte Traian Bãsescu,

Decat sa mai insistati in masuri anti-popor roman, mai bine luati masuri pentru exploatarea romaneasca a minelor de la Rosia Montana. Aveti acolo destui bani ca Romania sa traiasca bine multi ani de acum incolo. Cititi materialul din e-mail si va astept public cu o declaratie in acest sens.

Nu glumesc. Chiar va astept, pentru ca mi se pare important sa va vad reactionand la vocile cetatenilor. In ultimul timp, cetatenii de rand nu va mai vad in mijlocul lor. Unde sunt "baile de multime" de alta data? Nici la TV nu mai vreti sa apareti. Stati in "turnul de fildes" de la Cotroceni si...faceti presiuni asupra bietului Boc care va rezista cat va putea. Dar daca se rupe ata?

Luati-ne in seama Domnule Presedinte! Din ce in ce mai mult sunteti perceput ca un tradator de tara. Daca sunteti presedintele meu, faceti ceva pentru mine! Nu aveti voie sa actionati impotriva mea. Iar daca actiunile dvs. sunt impotriva mea, nu va pot percepe altfel decat un tradator al intereselor mele, adica ale celui care v-a votat.

Iesiti de sub influenta "Guvernului Mondial"! Nu va place expresia, nu? Dar atunci cum sa interpretez insistenta dvs. de a nu schimba nici o virgula din scrisoarea de intentie adresata FMI? Dar este mai bine sa faceti ca tara sa dea in clocot? Este mai bine sa va vedeti propriul popor ingenunchiat? 

Amintiti-va cum a murit Ceausescu! Mi-ar fi mila de Dvs. asa cum mi-a fost mila si de Ceausecu (pe care eu nu l-am iubit, l-am urat chiar, dar nici n-am fost de acord sa fie asasinat). N-au trecut decat doua decenii de atunci. Puneti-va memoria la treaba si...vedeti unde va situati in ochii poporului. Asta ca sa va feriti la timp de furia multimilor. Profitati de cei ca mine care incearca sa manuiasca doar cuvintele. Dar daca dati peste cei care manuiesc batele?