ALTFEL.info

Mare vâlvã, mare, provocatã de chestiunea aderãrii României la programul pentru amplasarea scutului american anti-rachetã. Neexplicat, cu terenul nepregãtit pentru o astfel de mişcare, programul a iscat întrebãri fireşti, referitoare la costurile pe care trebuie sã le suporte România, la avantajele pe care le-ar obţine pentru acele costuri şi la posibile consecinţe ale angrenãrii ţãrii în acest program. Incapabili sã prezinte logic întreaga problematicã, cãci n-aş vrea sã-mi închipui cã, de fapt, ar fi avut ceva de ascuns, liderii au apelat la “ceata lui Piţigoi/ dai într-unu ţipã doi”. Au aruncat în televizoare cu fel de fel de neaveniţi dar dornici sã facã pe plac. Unu îşi dãdea cu pumnii în piept precum Tarzan şi scotea sunete pe mãsurã. Iar suntele scoase de el erau la fel de lesne de înţeles de cãtre privitorii la televizor, precum erau şi strigãtele lui Tarzan. Nu, nu pentru maimuţe! Alea înţelegeau strigãtele lui Tarzan, dar alea…nu se uitau la televizor! La televizor ne uitam noi. Un altul, s-a apucat sã recite “sorcova, vesela…”. M-am uitat la ei, am zâmbit amar, dar

i-am iertat. Printre altele, i-am iertat şi pentru faptul cã, sãrmanii, îşi interpretau rolurile de aşa manierã încât cei ce i-au trimis acolo sã nu-i poatã acuza cã nu şi-au îndeplinit misiunea, dar, în acelaşi timp, cei ce îi urmãreau mai atent sã poatã observa cã ei nu fac decât sã recite ce li s-a ordonat. Numai cã, într-una din zile, s-a suit pe televizor un cetãţean care chiar ne-a luat de proşti şi d-aia, pe ãsta, nu-l pot ierta. Cetãţeanul ne-a zis, nici mai mult nici mai puţin, cã amplasarea unor elemente ale scutului american anti-rachetã în România este o investiţie fãcutã de americani în România. Fiindcã m-a enervat atât de tare încât mi-a sãrit smalţul, o sã-i povestesc eu cum e cu investiţiile americane de acest gen.

Americanii “au investit” într-un sistem de supraveghere submarinã în nordul Pacificului. Nu mai trebuie sã explic de ce! In afara reţelei de senzori acustici şi de altã naturã împrãstiaţi în arealul pe care-l supravegheazã respectivul sistem, o parte din elemente sunt dispuse la sol (cam ca şi în cazul nostru, nu?) într-o ţarã care are un parteneriat strategic cu SUA (ca şi noi, nu?). Iar acele elemente dispuse la sol sunt în organica Forţelor Navale din ţara respectivã (bãnuiesc cã şi cele de la noi vor intra în compunerea vreunei categorii de forţe). Printre altele, în structura acelor sisteme dispuse la sol, aflate în organica Forţelor Navale din ţara partenerã strategic cu SUA, se aflã şi nişte laboratoare unde sunt prelucrate semnalele culese de reţeaua de senzori, laboratoare cunoscute sub denumirea de “cutii negre”. Ei bine, accesul în acele laboratoare este permis numai personalului american! Curat investiţie în “Tara Soarelui Rãsare”, cãci despre ea e vorba, nu-i aşa!?!

Si cum ziceam, pe Tarzan şi pe sorcovist i-aş fi iertat, dar când cineva vrea sã mã prosteascã apelând la falsuri, mã încearcã o mâncãrime pe şira spinãrii de nu mã pot abţine pânã…nu-l scarpin pe ãla de mi-o provoacã. Ce noroc a avut respectivul cã nu i-am reţinut nici mãcar numele!