ALTFEL.info

Pe când eram noi mici, dar nu atât de mici încât sã nu ştim a vorbi prostii, obişnuiam sã ne gândim cu voce tare la ce am vrea noi sã avem când vom fi mari. Când zic “noi”, a se înţelege “bãieţi”. E uşor de imaginat cam ce-şi puteau dori nişte bãieţi! Nu lipseau avioanele, puştile,

maşinile, vapoarele. Vag, pe ici pe colo, mai apãrea câte un doctor. Am reţinut, încã de atunci, cã cineva îşi dorea sã ajungã mare pentru a avea “bani, glorie şi femei”. Mi-am amintit acuma, pentru cã m-am întâlnit cu câţiva “foşti bãieţi” care au avut în viaţã bani, glorie şi femei. Erau…profund trişti. Din discuţiile cu ei mi s-a risipit doar parţial nedumerirea. Am înţeles, totuşi, cã şi banii, şi gloria, şi femeile trec, la un moment dat şi, dacã nu mai existã şi altceva…

Intâmplarea asta m-a ajutat sã observ cã, deşi nu ştiu ce visau când erau mici, în jurul nostru sunt o gramdã de tineri care viseazã doar la bani, glorie şi femei. In diverse forme, dar cam tot dracul ãla. Cã unii zic cã vor sã ajungã preşedinţi, alţii sã ajungã parlamentari, câţiva vor sã obţinã nu ştiu ce grade, alţii vor sã ajungã directori, câţiva vor un anumit model de maşinã etc. Ei n-au aflat cã toate astea trec şi rãmâi gol. Iar golul nu se umple decât cu satisfacţia pe care ţi-o dã ceea ce faci în viaţã, nu ceea ce ai. Nu-i aud dorindu-şi sã facã ceva, o muncã anume. Iar munca, oricare ar fi ea, este complexã, dacã o faci cum se cuvine. Complexã fiind, îţi permite sã urci în ea, sã-i descoperi noi faţete, noi posibilitãţi de manifestare a ceea ce eşti, a ceea ce ştii şi a ceea ce poţi. Iar atunci când toate trec, de la nivelul pânã la care ai ajuns, acea muncã îţi oferã şansa de a nu te mai simţi inutil. Ea este cea pe care îţi sprijini şi privirea şi gândul, atunci când te-au pãrãsit, sau nu îţi mai trebuie, şi banii, şi gloria, şi femeile.