ALTFEL.info

“Bulinã”: Acest articol poate fi citit de copiii politicienilor numai dacã îşi obligã şi pãrinţii sã-l citeascã!

***

Circulã pe net un fel de fabulã, în care personajele sunt diverse componente ale organismului uman, sau produse ale acestora, care se luptã pentru poziţia de şef. Numai pentru cei care nu au citit-o, menţionez cã, în final, rahatul a obţinut acest post, în detrimentul inimii, al creierului, al celorlalte “personaje”. Argumentul rahatului a fost acela cã, atunci când el s-a încãpãţânat şi n-a mai vrut sã-şi urmeze destinul, toate celelalte s-au simţit rãu şi erau pe punctul de a sucomba. Fabulã fiind, desigur cã vroia sã reliefeze “calitãţile” şefilor din zilele noastre. Lecturarea acestei fabule mi-a provocat o revelaţie. Izvorul democraţiei adevãrate este însuşi organismul uman. Cel real, nu cel din fabulã! Pentru cã organismul uman a delegat responsabilitãţile decizionale creierului, dar creierul nu se mai gândeşte numai la el atunci când ia decizii. Ba, aş zice cã nici nu se mai gândeşte la el ci este atent numai la “supuşii” lui. Desigur, aici a intervenit, probabil Dumnezeu şi l-a ajutat pe “şef”, adicã pe creier, sã înţeleagã cã nu-i poate fi bine lui decât atunci când le este bine şi “supuşilor” lui. Si astfel, dacã stomacul, ficatul, mãseaua sau oricare alt “supus” nu se simte bine, ne doare şi capul. Inclusiv atunci când “reziduurile” nu sunt tratate corespunzãtor.

Oare, cine ar trebui sã predea aceastã lecţie de democraţie adevãratã “creierelor” societãţii! Nu cumva, ar trebui stabilitã o legãturã bilateralã astfel încât nu numai “supuşii” sã sufere când conducãtorii o iau razna, ci şi liderii sã sufere atunci când supuşilor nu le e bine? Nu cumva, revenind la fabula de la început, ar trebui sã se încãpãţâneze pânã şi “rahatul” ca sã înţeleagã “creierul”?